Monday, December 6, 2004

Traiesc - Nu cu mintea

Cu cât rostesc mai multe cuvinte, cu atât idea isi pierde conturul. Cu cât incerc sa fiu mai bine inteles, cu atât aduc mai multa ceata... Si o arunc inconstient in jurul meu. Si pe urma ma trezesc ca nu mai vad pe nimeni. Sunt infundat in ceata. Stiu cine sunt. Stiu ce sunt. Dar nu stiu ce e in jurul meu. Totul e atât de diferit decât il percep. Poate ‘‘nu stiu’’ sa percep.
Nu cred asta. Am incredere in simturile mele.
TRAIESC ORICE ADIERE DE VÂNT. O simt mai bine decât ceilalti poate si din cauza plamânilor mei aproape nimiciti.
TRAIESC ORICE SUNET. Pianul de pe casetele vechi il savurez si imi imaginez ca stiu prin ce a trecut artistul când a ‘‘cântat’’. Nu stiu sigur prin ce a trecut când a compus, dar cred – pentru ca simt ceva – ca stiu prin ce a trecut când a pus mâna pe clape pentru inregistrarea pe care o ascult. Aiurea! Si robotii pot cânta la fel de bine. Ar spune unii. Totusi incerc sa cred ca micile “inflexiuni” le percep, si ca ele exista de fapt. Traiesc orice aud. Cred asta. Sunetul facut de apa robinetului de la baie din cauza presiunii mari parca “vrea” sa-mi dea o stare de liniste. Apa fierbinte contribuie hotarâtor. Robinetul de la chiuveta, la fel, contribuie si el: s-a slabit o garnitura si picura monoton. Undeva, cam la doua etaje, deasupra apartamentului, se cearta cineva. Daca bag urechile in apa si las sa intre påna la timpane aud cearta ceva mai bine. Mai tare dar mai distorsionat. Apa ce cade cu presiune ma duce cu gândul la filme cu scafandri. Si aproape ca ma linistesc.
TRAIESC ORICE MIROS. De orice natura. Acum am noroc. Samponul meu miroase a piersici. Mirosul lui imi capteaza toata atentia. Nu mai ma gândesc la absurdul din jur. Acum doar miros.
TRAIESC TOT CE GUST. Acum am bomboane. Am luat câteva din ale nepotului. Sunt de capsuni. Ieri am baut un merlot de Mulfatlar. Beau mult merlot. Mai beau si cabernet sauvignon. Le beau mai mult de Mulfatlar si Pietroasele. Restul nu ma atrag. Poate moldovenesti. Alte soiuri as mai bea poate Feteasca Neagra, Riesling si chiar o Busuioaca, desi e cam dulce pentru mine.
TRAIESC ORICE VAD. Am afisul de la AV Motional. O bucatica de arta. E un afis pe gustul meu. Mai am unul din Iasi: Fuck Underground. Cu o zi in urma am fost la un târg de creatie. Undeva, intr-o vila parca abandonata, câtiva artisti si-au expus piesele. Tablouri, ceramica, ceasuri, poze. Mi-a placut ideea ca putea oricine sa contribuie la “decor”. Dadea o tenta grotesca la prima vedere dar daca analizai mai bine era un haos destul de inteligibil. Nimeni nu a pus, desenat sau scris ceva fara sa aiba ceva real de transmis, chiar si in cazul celor care erau clisee. Chiar in ziua aia ma “jucasem” un pic: am fotografiat un desen de-al meu de pe peretele crapat din camera mea. L-am prelucrat un pic pe calculator si l-am imprimat pe o hârtie fotografica. Mi-a placut. Am luat fotografia cu mine. Nu stiam initial de târg. Acolo am scos poza, am agatat-o cu un cârlig de perdea, si totul se lega, exista o armonie. Asa imi place mie: sa existe mereu conexiune intre individ si mediu, dar din ambele directii.
In concluzie TRAIESC TOTUL.
Totusi de ce simt ca ceilalti traiesc altceva? De ce simt ca traiesc doar clisee ceilalti? De ce cred eu ca ei traiesc doar ce au fost invatati sa traiasca?
Si uite asa ajung sa am idei aiurea cum ca ar fi de exemplu ca de fapt ceilalti nici nu exista. Sau ca eu fac parte dintr-o alta specie, eventual de pe alta planeta...
Asadar asta e buba: TRAIESC DOAR SIMTURILE. NU SI CU MINTEA.
Si daca ar fi asa, atunci cum ar fi in cazul in care as trai spiritual? Mi-ar muri toate celelalte simturi? Nu aer, nu sunet, nu miros, nu gust, nu imagine?
Teorii stupide si asta doar din cauza cuvintelor care mereu au fost sarace.

(scrisa in decembrie 2004 si incredibil, dar nu m-am schimbat)